| 1.
|
POTRIC'ALĂ, potricale, s.f. (Înv. si reg.) Unealtă de oţel cu vârful ascuţit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. - Din rus. protykalo.
Sursă
: DEX'98
(34556)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
POTRIC'ALĂ s. 1. (TEHN.) preducea, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) puscătură. (Semnul numit ~ făcut cu preduceaua la urechile oilor.)
Sursă
: Sinonime
(202297)
- siveco |
| |
| 3.
|
potric'ală s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potric'alei; pl. potric'ale
Sursă
: DOR
(273339)
- siveco |
| |
| 4.
|
POTRIC'AL//Ă ~e f. pop. 1) Instrument de metal, ascuţit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykalo
Sursă
: NODEX
(348814)
- siveco |
| |
|
|